Am obosit

Tot așteptând să vii

Posted by Robertino on 2024-04-20 Poezie

Am obosit, părinte! Mi-e îngerul bătrân,
În gândul meu fierbinte încerc să mă adun,
Mă doare și genunchiul și sufletu-i rănit,
Îl simt cum sângerează în Raiul tău sfințit.

M-auzi? În liniști aspre când sunt doar eu cu rele,
Mă rog să-mi simți smintirea trăind printre himere.
Am obosit, părinte! Îmi cade arma greu
Și hainele mi-s pline de tot ce nu-i al meu.

În piept îmi bate aprig o inimă tăciune
Ce arde printre lacrimi sperând într-o minune.
Pe umeri nu-mi stau aripi, mă lupt să le câștig,
Sunt doar uitări păgâne ce-n luptă mă ating.

Și nu le pot întoarce și nu le pot zdrobi
C-am obosit, părinte, tot așteptând să vii.
Să-ți cer din nou iertare?!? Mi-e teamă că m-auzi
Și-ncepi a mă socoate și-mi pui din nou dobânzi.

Am obosit, părinte! Mă simt ca Prometeu
Ce fur din tolba vieții și-s hăituit mereu.
Ce drum mi-ai pus-nainte, ce țintă-i de atins
Lăsându-mă cuminte și pe jumate-nvins?


Andreea CRISTEA,
https://www.facebook.com/andreea.cristea.5682

*

5525 vizite

Comenteaza




Citeste si

Neamul bun și neamul prost

Dacă nu citești, nu știi


Citeste si

Pentru mine ești tu

Să faci dragoste


Citeste si

Leagănul tuturor civilizațiilor

Spațiul Carpato Danubiano Pontic


Citeste si

Spre Toamnă

Un suflet întreg


Citeste si

Niciodată mulțumit

Când ești singur


Citeste si

Absurdul unguresc

Istoria nepovestită


Citeste si

Colecția de pipe

Jurnalul Ceraselei