Când suntem foarte tineri timpul trece diferit.
Îmi amintesc cum la 14 ani mă gândeam cu groază la anul 2000. Se spunea pe atunci că va fi sfârșitul lumii. Și gândeam că mai sunt alți 14 ani până atunci. Va trece timpul foarte greu. Deci o groază de timp...
Dar nu, nu a fost decât o pocnitura din degete și anul 2000 a venit și a trecut. Și nici nu a fost sfârșitul lumii.
Cu sfârșitul lumii a mai fost o serie de speculații pentru 2012. S-a făcut și film. Mayasii au făcut calendarul doar până în 2012. Atât a scris pixul lor. Iar noi... Ce ne-am mai agitat cu alinierea planetelor! Și au mai trecut alți 12 ani tot la fel de repede. Și tot așa, nu a fost niciun sfârșit...
Eram tineri și nu ne păsa. Și mâine este o zi, era motto-ul fiecărei seri.
Anii au trecut, mulți și repede, foarte repede. Oamenii au îmbătrânit la fel de repede. Au consumat și s-au consumat zi după zi, până într-o zi când fiecăruia i s-a arătat că nu mai sunt atât de multe zile. Unii nici n-au apucat acea zi a conștientizării...
Nu suntem nemuritori. Ne stingem câte puțin în fiecare zi, pe nevăzute. Ajungem să trăim fiecare zi cu o disperare ridicolă, vulgară și nerusinată.
Cât de muritori suntem, chiar dacă ignorăm asta, o știm cu toții.
Și totuși, după opinia mea, sunt oameni care ar trebui să nu moară niciodată. Sean Connery, Angela Similea, Ral...
*
17866 vizite