Era flămând de mine
Și parcă era sfânt,
Eu, pâine cu mireasmă
Și vinul pe pământ.
Era îmi pare soare,
Eu lună uneori
Și cerul cât de mare
Nu ne-ajungea cu nori.
Era...eram...aproape,
Un el și-o ea dorind,
Sminteala noastră blândă
Ne urmărea zâmbind.
În palme de lumină,
În urme pe pământ,
Era acum cu mine
Și eu eram la rând.
Era, era odată,
Atunci, cândva, demult
Sau poate mai aproape
Sau mâine sau curând.
Nu știu iubirea asta
Ce drum o apuca,
El, tot flămând de mine,
Eu, tot o pâine grea.
Era cum se mai spune,
Alesul meu de fel,
Iar eu eram o lume
Străină pentru el.
Era și-mi este parcă
Blestemul meu prea sfânt,
Iar eu eram o Evă
Lăsată pe pământ.
Autor Andreea Cristea, 05.02.2022
*
21670 vizite