Mă doare timpul, că trece foarte repede și prea multe lucruri se pierd, prea multe momente unice se duc și nu le mai poți retrăi... Nu mai vorbesc de ce a fost demult. De multe îmi este dor...
Mi-e dor de mirosul cireșelor de Iulie, si de mirosul de toamna.
De mirosul de creuzot din Gara de Nord, când plecam în tabere.
Mi-e dor de doamna Ioana și de doamna Ileana, învățătoarele mele.
Mi-e dor de balta Crevedia, cu crapii ei galbeni și grași.
De iarba verde din vârf de munte.
De mirosul de parfum de femeie amestecat cu aroma de tutun.
Mi-e dor de Bălteni și de Roica...
De grătarul de Sâmbătă și Duminică...
De sărutul nebunesc al Danei...
Mi-e dor de mersul cu cortul și de focul de tabără, lângă pârâu.
Mi-e dor de soarele din Balcic și de liniștea din Dârza...
De albastrul lacului Alcorlo și cascadele Mănăstirii de piatră.
Iar cel mai dor și mai dor, îmi este dor de Raluca, mică.
*
20111 vizite