M-aș bucura să te știu bine și sănătoasă. M-aș fi bucurat să mă fi invitat și pe mine la acest eveniment din viața ta, să te văd, să îți admir tinerețea...
Nu m-ai sunat niciodată în toți acești ani, ca și când ai fi fost supărată pe mine tot acest timp, ca și când ai fi considerat că eu te-am părăsit, așa cum ți-a spus mama, în zilele ei pline de ură și mândrie: te-am părăsit, te-am abandonat, iar tu ai suferit lângă mama ta, care a făcut totul ca să îți fie ție bine. Dar nu, nu a fost așa.
Hotărârea mamei tale de a scăpa de mine este mai veche.
Deși de fiecare dată când mi-ai permis să vorbesc cu tine (puține momentele de altfel) te-am invitat la dialog, cu tot sufletul și cu toată înțelegerea, tu nu ai făcut niciodată un pas către mine. Nu ai vrut, nu ai simțit nevoia, să cunoști și părerea mea? Să îți spun acum? Mai are rost? Mai contează lucrurile acestea pentru tine?
Poate pentru tine nu mai însemn nimic. Nu știu la ce te așteptai tu din partea mea în tot acest timp, pentru că nu ai acceptat să vorbim. Ai pasat toate invitațiile mele la dialog.
Am renunțat la viața mea în favoarea liniștii tale, pentru că am vrut să fie bine pentru tine, așa cum mi-ai cerut. Nu am luptat pentru casa pe care eu am construit-o cu sufletul meu. Nu am luptat pentru locul meu lângă tine, pentru locul meu în lumea pe care eu am creat-o. Pentru că această luptă, cu mama ta, ți-ar fi adus multe zile urâte și grele, mult amar în suflet și niște experiențe groaznice. Apreciezi asta ?
Mama ta nu a scăpat niciun prilej de a arunca cu noroi în fața mea. Așa a fost și la divorț, și la partaj, și când ai avut nevoie de avizul de călătorie, și la examenul de capacitate... Ea asta știe să facă cel mai bine. Asta stă în caracterul său, în felul său de a fi, demonstrat an de an, din totdeauna. Și este mândră de asta.
Ți-am scris aceste rânduri, am procedat așa, pentru că este singura metodă de a te contacta fără a te expune pe tine unor noi suspiciuni, fără a mă simți umilit în vreun fel de către cineva. Astăzi probabil nu îți voi dărui decât aceste rânduri, pentru că nu mai am nimic după ce atunci, ți-am dăruit totul.
La multi ani, Raluca !
*
13141 vizite