Am fost învățat să cred în Dumnezeu, să cred în iubire, să cred în bine, să cred în omul bun. Dar nici nu știu dacă am întâlnit vreodată omul bun, omul de bine.
Tata, care este cel mai apropiat exemplu, primul exemplu din viața fiecăruia, mă bătea, de cele mai multe ori gratuit. Nicio faptă rea pe care am făcut-o cât am fost copil nu pot spune că a durut pe cineva atât cât dureau palmele și curelele de la tata. Și spun gratuit pentru că cel mai des mâncam bătaie pentru lucruri pe care trebuia să le facă el.
Apoi au venit profesorii la rând. Da, ne-au învățat multe lucruri unii profesori - unii, pentru că alții au fost exclusiv absenți în educația noastră - dar am primit bătaie și la școală și cu rigla, și cu arătătorul sau cu alte obiecte, și tras de urechi de te dureau o săptămână după... Iar eu eram un copil mititel - colegii îmi spuneau Juma de buletin.
Apoi am crescut, am devenit adulți. Nu am mai primit bătaie, că doar am învățat să mă apăr, să evit... Bătaia a fost înlocuită cu alte manifestări de putere: înjosire, desconsiderare, situații penibile.
Unde sunt acei oameni buni ? Eu am întâlnit atât de puțini că aș putea spune că nu există. Iar binele se manifestă într-o măsură atât de redusă că nici nu poți spune că există bine.
Societatea așa cum este construită, nu este pentru toți oamenii, este pentru lumea bună, pentru oameni de primă mână. Dar paradoxal, oamenii de primă mână pentru care există această societate au mare nevoie de oamenii de mâna a doua, pentru care nu este construită acestă societate. De fapt acești oameni de mâna a doua sunt indispensabili, cu ajutorul lor se creează luxul. Ca să dea bine, societatea face cumva și îi menține aproape pe acești indispensabili printr-o acțiune permanentă de hrănire a speranțelor lor. Sunt mici perioade în care unele speranțe prind viață apoi se face cumva și iar se ajunge la o criză pe care o suportă - a se înțelege o duce și o rezolvă - tot oamenii de mâna a doua. Și iar nu este bine.
Iar Biserica, mama tuturor speranțelor de după moarte - deci nu din timpul vieții când ești conștient - contribuie decisiv în a te motiva să nu schimbi nimic. De ce ? Pentru că te pedepsește bunul Dumnezeu! O fi bine ?
*
885 vizite