Când iubești o persoană îți faci simțită prezența în viața sa.
Îmi amintesc cum în copilărie ne căutăm între noi, indiferent dacă eram mai mici sau mai mari, mai fraieri sau mai isteți, cu familii mai înstărite sau fără familii complete... Ne unea jocul, ne unea prietenia.
Mai târziu au început să ne țină la distanță tot felul de motive, unele ridicol de absurde, unele învățate chiar de la părinții noștri. Nu învață la un liceu bun, nu a intrat la facultate, nu are mașină, se îmbracă prost, lucrează pe bani puțini, ascultă manele...
Am întâlnit o mulțime de oameni în cei 50 de ani de viață. Cine mi-a dat bună ziua o dată, a primit binețe de la mine triplu. Reciproc aproape niciodată, nici măcar din politețe. Am primit în sufletul meu mereu oameni noi, iar pe cei deja cunoscuți i-am ținut aproape de mine ani la rând.
Astăzi am înțeles că au ținut aproape pentru ceea ce le-am oferit eu. Când a secat robinetul, au plecat care încotro. Așa se face că după atâția ani, nici apropiații familiei lărgite nu își mai amintesc ziua mea de naștere...
Iar pe unii i-am crescut chiar eu.
*
4910 vizite