Din adâncuri, din străfunduri,
Mă aplec să te petrec,
Să te-alunec, să te-ntunec,
Să prefac, să te desfac
Din şuviţe de copac.
Gânduri sună, te răsună,
Iar te-acopăr, te descopăr.
Jar prelung, lumină-alung,
Şoapta lină ce m-alină,
Doar o clipă se anină.
Şi către seară mă lasă iară
Cernită, învinsă, de jaruri stinsă.
Se-alungă, lină, o veche vină
Cu gust de cale spre-o altă vale.
Domol de lună, de mătrăgună,
Întoarnă zborul, întoarce dorul.
Veche vrajă stă de strajă,
Cucerind, învăluind.
Mă pândeşte, mă sorteşte,
Vis aprins în tul întins,
Stă de treceri neatins.
Şi către seară mă lasă iară
Cernită, învinsă, de jaruri stinsă.
Se-alungă, lină, o veche vină
Cu gust de cale spre-o altă vale.
Domol de lună, de mătrăgună,
Întoarnă zboru, întoarce dorul.
Se alege-n taină iar acelaşi dor.
Semne arse, grele, din privirea ta,
Fruntea mi-e dospită-n vara ta, iubirea mea,
Timpul încrustează iar acelaşi zbor.
Rugul meu, al tău...
Anca Argeșiu
https://youtu.be/l8KS4G-Smuo
*
5490 vizite