Tu ești acasă pentru mine,
Chiar dacă stai sau dacă pleci,
Chiar dac-aduci cu tine bune
Sau rele-n van încerci să-neci.
Tu ești...furtuna mea nebună,
Ești adăpostul meu cu rost,
Ești usa ce se-nchide-n urmă
Lăsând afară tot ce-i prost.
Tu ești...un munte fără nume,
Iar eu, cărarea către jos,
Cu prăbușiri îți număr zile
Și nopți îți număr ca Hristos.
Tu ești...mai mult decât albastru,
Ești pasul meu de om milos,
În lumea asta fără cârmă,
Îmi ești destinul păcătos.
Tu ești! Vei fi pesemne mâine,
Poate și eu am să exist,
În colorata astă lume
Două coloane pentr-un vis.
Autor Andreea Cristea, 26.07.2020
*
3450 vizite