Ți-aș fura un colț de suflet, să-l ascund în palma mea,
Să-i dau glas în nopți tăcute, când iubirea va pleca.
L-aș purta ca pe-o comoară, tainic, în adâncul meu,
Ca să simt mereu aproape tot ce-a fost cândva al tău.
Ți-aș fura din vise calde, din privirea ce m-a prins,
Dintr-un dor ce-a stat de veghe când iubirea ne-a atins.
L-aș păstra, să-mi fie hrană în uitarea ce va fi,
Să mai știu că fost-am una într-o lume de-amăgiri.
Ți-aș fura din amintirea dimineților cu soare,
Când iubirea ne era singur gând și alinare.
Într-un colț de suflet, tainic, m-aș ascunde chiar și eu,
Să te știu mereu aproape, dincolo de timpul greu.
Ți-aș fura din universul clipei ce s-a destrămat,
Să te am, măcar o umbră, într-un colț nevinovat.
Să-ți mai simt bătaia firii, să te chem, fără să știi,
Că-ntr-un colțișor de suflet veșnic tu să îmi rămâi.
Ți-aș fura, dar știu că timpul ne desparte, vrea să-nvingă,
Însă dorul meu, iubite, nicicând nu va să se stingă.
Într-un colț de suflet tandru, te voi ține într-un dor,
Până când și stele mute vor cădea din cest decor.
Cornelia Climov
05.12.25
*
597 vizite