Autoportret

O altfel de poezie

Posted by Robertino on 2023-12-28 Poezie

Mă ridic deasupra capului
într-o răstignire nefirească
și apuc să mă privesc de sus în jos...
de sus în jos...,
cu o superioritate nedemnă
de propriile-mi gânduri .

Uit durerea sfâșietoare
provocată de cuiele ruginite ale timpului
ce-mi străpung căușurile palmelor
lăsându-mi în urmă
găuri adânci și negre
prin care se scurg lacrimile lumii.

Uit durerea sfâșietoare
provocată de piroane lungi și ascuțite
ce-mi priponesc tălpile picioarelor
de crucea înaltă, nemiloasă, a sufletului.

Mă judec necontenit
și mă condamn aspru
pentru neputința de a-mi ucide, măcar vremelnic, bunele intenții.

Îmi cântăresc faptele cu un rest de măsură
și niciodată cu o măsură întreagă,
folosesc necuvenit de mult cuvântul lasă!
și las lucrurile și faptele și cuvintele și oamenii,
să se îndestuleze hulpav
din trupul meu pus ofrandă
pe masa întinsă a intereselor meschine.

Guri flămânde mușcă din mine
ca dintr-un fruct al pasiunii
nesăturându-se niciodată,
iar eu îi las.

Lasă! zic.
Lasă! că se vor sătura într-o zi
și voi ajunge să mă reconstruiesc
acoperindu-mi toate mușcăturile
cu lut moale și cald
dospit la căldură soarelui.

Dar ei nu se mai satură!
iar eu...de acolo...de sus...
răstignită pe propria-mi cruce,
continui să mă judec
privindu-mă și lăsându-mă devorată
de hienele unei lumi fără speranță

Autor Andreea CRISTEA, București, 28.12.2023


https://www.facebook.com/100003877993962/posts/pfbid0yPU1wraLuiGLoGMsdUdwPJfFbkPPAaceb8Re7iVob2bJBvgNxpJ4NoYytfAtM2VZl/

*

413 vizite

Comenteaza




Citeste si

Dragoste năprasnică

Vlad Țepeș și Katharina


Citeste si

Ziua de 10 Mai

Calendarul istoriei României


Citeste si

Stări

Respir sau mi se pare?