Nu, nu este vorba despre vreo Ană din viața mea. Este Ana din cântecul lui Ioan Bocșa, Ană, zorile se varsă, amanta...
Am citit un articol al unei profesioniste în arta clarificărilor de tot felul. Este o persoană extraordinară, psihoterapeut, Mirela Oprea se numește. A mărturisit în acel articol că i s-a întâmplat și ei să aibă o relație de dragoste cu un bărbat căsătorit, vreo 18 luni. Și am găsit mărturisirea ei plină de vină. Apoi comentariile pe marginea articolului său au fost de asemenea pline de acuzații și de vină. Nu este normal să te îndrăgostești de un partener sau parteneră căsătorit(ă), tu fiind necăsătorit(ă). Iar ca femeie este...
Ce este ?
Și mie mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc așa. Și nu doar o dată. Eu sunt bărbat... M-am îndrăgostit în toate formele, și necăsătorit și căsătorit, și de căsătorită și de necăsătorită...
Poate că nu pare normal, dar este cât se poate de natural să te îndrăgostești chiar și de cineva căsătorit. Iar natural nu poate însemna anormal. Cât timp normalitatea este un fapt care ignoră aceste procese naturale, nu găsesc deloc sănătoasă această normalitate ignorantă.
Sunt foarte multe relații construite greșit pe principii de normalitate ignorantă, construite fie la presiunea societății, fie la presiunea părinților, relații care eșuează. De cele mai multe ori, chiar dacă se constată că sunt niște relații nesănătoase, oamenii continuă să creadă că este mai bine să meargă înainte așa. Și se împovărează cu o ură, pe care o propagă apoi către semeni, drept normalitate. Nu, nu este normal așa.
Se spune că trebuie să îți închei relația nesănătoasă ca să începi o relație nouă. Dar nu este timp întotdeauna pentru așa ceva. Când se creează vidul de dragoste, de iubire, se poate întâmpla să te îndrăgostești înainte să conștientizezi existența acelui vid, înainte să îți dai seama că trebuie să îți închei cealaltă relație.
De ce se îndrăgostește de obicei unul din parteneri și nu amândoi deodată? Pentru că de obicei cel care se îndrăgostește primul încă îi mai oferă dragoste celuilalt și nu primește reciproc dragoste înapoi.
Se vorbește despre respectul față de partenerul de viață în condițiile în care acest partener este absent emoțional în cea mai mare parte a vieții de cuplu. Normal că în acest gol se poate naște o altă relație, neexcluzând respectul față de celălalt partener. Este în primul rând un proces natural. La ce vrem să ne așteptăm în astfel de cazuri? Iar respectul este o altă poveste și nu este obligatoriu exclus de noua relație.
În general se vorbește doar despre cealaltă femeie, dar nu se întâmplă doar la femei. Se întâmplă și bărbaților. Și ei se întâmplă să fie Ane, unii necăsătoriți, amanți ai femeilor căsătorite, care trăiesc în relații toxice cu soții lor și care nu au curajul - de cele mai multe ori nu au interesul material - să pună capăt relației.
Nu văd o vină a îndrăgostitului. Cât timp aceste procese sunt naturale, normal ar fi să ne aplecam peste aceste situații pentru a le înțelege mecanismul și pentru a le găsi soluții de rezolvare înainte de a se produce. Oricui i se poate întâmpla. Iar celui ce i s-a întâmplat să ajungă într-o astfel de dragoste interzisă, indiferent dacă este căsătoritul sau căsătorita, amantul sau amanta, nu i se poate atribui o vină. Nu poate fi pus la zid, nici ca femeie, nici ca bărbat.
Pentru cei îndrăgostiți acea perioadă din viața lor, perioada de dragoste, este cea mai frumoasă. În cealaltă tabără, am văzut doar invidia celor care în imensa absență și ignoranță, nu mai au parte de aceeași fericire și frumusețe. Am văzut mai degrabă o vină a lor, pentru că nu s-au preocupat pentru menținerea stării de dragoste reciprocă în cuplu, de cele mai multe ori egoiști, fiind mai ales în poziția de consumatori de dragoste.
Iar ca regulă în cuplu, nimeni nu pleacă de la prea multă iubire !
*
1451 vizite